© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Comemorare în parohia Cioplea din Bucureşti[2017-12-06]Comemorare în parohia Cioplea06.12.2017, Bucureşti (Catholica) - În data de 3 decembrie 2017, în prima duminică din Advent, credincioşii parohiei romano-catolice „Sf. Fecioară Maria, Regină” – Cioplea din Bucureşti au participat, la ora 10.30, la o liturghie solemnă, celebrată în memoria şi cinstea celor trei slujitori şi binefacători ai bisericii, inmormântaţi în capela adiacentă, precum şi a tuturor celor care au păstorit comunitatea până în prezent. Evenimentul a fost prilejuit de intrarea în renovare a capelei „Preasfânta Inimă a lui Isus”, construită pe latura nordică a bisericii, în anul 1891, unde, de-a lungul timpului şi-au găsit odihna veşnică vicarul general al Episcopiei de Nicopole, Augustino Bernardoni, preotul Iosif Iozu Bonov şi Girolamo Cardini Momolo, important antreprenor fondator al precursorului Teatrului Naţional din Bucureşti. Cu ocazia reparaţiilor întreprinse în capelă a fost deschisă şi cripta situată dedesubt, iar osemintele celor trei au fost scoase, curăţate, unse cu uleiuri sfinţite şi redepuse spre odihna veşnică, în cadrul sfintei liturghii. La doi ani după finalizarea construcţiei capelei, în anul 1893, au fost strămutate aici primele oseminte, cele ale lui Girolamo Cardini Momolo. De origine italiană, acesta se stabileşte la Bucureşti unde prin casătoria cu Ecaterina Timotei devine unchiul lui Ioan Luca Caragiale. Aici reuşeşte să intre în proprietatea terenului, pe care, ulterior, au fost înălţate cofetăria şi hotelul Capşa. Iniţial acesta a fost bucătar, dar în timp, datorită abilităţilor sale antreprenoriale, reuşeşte să îşi facă un nume în înalta societate bucureşteană şi să construiască primul teatru din Valahia, la care participa doar protipendada vremii. Acesta funcţiona vis-a-vis de Casa Capşa. La moartea sa, Momolo a fost depus în cimitirul parohial, ulterior osemintele sale fiind aduse în capelă. În anul 1853, prin grija soţiei, Catherina Cardini Momolo a fost edificată actuala biserică, a cărei construcţie a fost definitivată la 1859, prin contribuţia oferită din banii agonisiţi de soţul ei. Banii au fost donaţi pentru mântuirea sufletului răposatului ei soţ. Augostino Bernardoni, născut în Italia la Lepricagni, în anul 1817 şi-a facut studiile teologice la benedictini şi pasionişti, iar în anul 1841, a fost sfinţit preot la Roma. Începand cu 1844 a fost misionar apostolic în Vicariatul Apostolic al Bulgariei, slujind vreme de 2 ani în parohia Oresce. Din anul 1847 şi până în anul 1884, la moartea sa, acesta a slujit ca Vicar General al Vicariatului Apostolic al Valahiei, fiind invitat să accepte acest oficiu de către episcopul de Nicopolis ad Hystrum Angelo Conte de Parsi. În timpul îndelungatei sale păstoriri la Cioplea, timp de 35 de ani, cea mai de durată din istoria Diecezei de Nicopole, a refăcut clădirile aferente bisericii, a înzestrat parohia cu 22 de pogoane de teren arabil, a mutat cimitirul din spatele bisericii, a obţinut de la statul român subvenţii pentru clerul parohial. Deşi a murit în 1884, trupul lui Augostino Bernardoni a fost adus la 1901 în actuala capelă. Cel de-al treilea slujitor răposat al Bisericii care se odihneşte acum în capelă este preotul Iozu Bonov. Acesta, născut chiar la Cioplea pe data de 6 decembrie 1864, a studiat la seminarul catolic din Bucureşti şi la cel din Cioplea, iar după sfinţirea sa ca preot şi-a desfăşurat activitatea la parohiile „Bărăţia” din Bucureşti, în Râmnicu Vâlcea şi Popeşti Leordeni. A mai activat ca econom general al Arhidiecezei de Bucureşti şi colaborator la Catedrala „Sfântul Iosif”. În timpul primului război mondial, fiind etnic bulgar, dar de naţionalitate română, în perioada guvernului liberal condus de Ion I. C. Brătianu a fost arestat şi internat într-un lagăr în Moldova, alături de alţi preoţi catolici ai Arhidiecezei. S-a stins din viaţă la 17 decembrie 1926, fiind înmormântat în capela familiei din Cioplea, ulterior, în anii ’70, osemintele sale fiind strămutate în cripta din capela bisericii, Cu ocazia comemorării organizate pentru binecuvântarea şi redepunerea osemintelor în criptă a fost lansat şi volumul „Cioplea, reşedinţă a episcopilor pasionişti (1806-1847)”, al autorului Marius Oanţă, dedicat acelor evenimente şi acelor oameni care datorită iubirii şi carităţii lor faţă de aproapele au reuşit să-i păstorească de-a lungul istoriei, pe bulgarii pavlicheni fugiţi din calea persecutorilor otomani, spre crearea unei noi comunităţi, a cărui descendenţi fac astăzi parte din parohia Cioplea. Printre toate evenimentele descrise în carte şi informaţiile noi prezentate, ne sunt evocate imaginea şi activitatea primilor misionari pasionişti, Francesco Ferreri, Fortunato „Maria” Ercolani şi Giuseppe Molajoni, desemnaţi să conducă din punct de vedere spiritual, începând cu anul 1781, Bulgaria şi Valahia. Astfel, în rugăciunile părintelui paroh, ale preotului Florin Buhalea, capelan militar responsabil cu pastoraţia catolicilor din armata Română, invitat special, şi ale tuturor credincioşilor prezenţi, au fost pomeniţi toţi aceşti păstori şi binefacători ai comunităţii care prin zelul lor apostolic au susţinut şi îndrumat Biserica Catolică din Valahia. (text: Bernadeta Maria Lisacoschi; fotografii: Andreea Moro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 3397, Ultimul acces: 2026-10-17 23:25:14
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
