© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Marius Cucu: Despărţirea de efemer[2017-02-18]Despărţirea de efemer: conceptualizări timpurii şi asumări mitice ale dualismului deşertăciune-veşnicie18.02.2017, Iaşi (Catholica) - La Editura Sapientia din Iaşi a apărut recent cartea Despărţirea de efemer: conceptualizări timpurii şi asumări mitice ale dualismului deşertăciune-veşnicie, scrisă de Marius Cucu. Cartea apare în colecţia „Tratate de filosofie”, în format 14×20, are 182 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei. Constelaţia deşertăciunii însoţeşte destinul uman precum o umbră abisală. Nedespărţită şi fidelă, tăcută şi discretă asemenea acesteia, ea se relevă mai intens atunci când strălucirile lucidităţii îşi revarsă plenitudinea solară, dar se şi ascunde în evul întunecărilor conştiinţei. Textul de faţă îşi propune o abordare a câtorva momente semnificative din economia viziunii şi asumării deşertăciunii, economie spirituală ce aşază realitatea necruţătoare a efemerului alături, sau mai bine spus, în paralel cu evidenţele metafizice ale eternităţii. Astfel, postularea veşniciei ca reper paradoxal ontic şi gnoseologic, drept bornă ce îşi impune valenţele în câmpul existenţei, dar şi al cunoaşterii umane, nu poate fi împlinită decât în tandem cu recunoaşterea dinamicii necruţătoare a timpului ce impune disoluţia şi tranzitarea ireversibilă. Fiinţa umană primeşte replica cosmică la temerara sa prezenţă demiurgică, la încercarea eşuată a propriei înveşniciri. Totalitatea rosturilor şi proiectelor umane se destramă, într-un final, apropiat sau îndepărtat, deşertul mundaneităţii consumate impunându-şi terifianta imagine. Acest fapt implacabil este aşezat alături de viziunile eternităţii ce apelează conştiinţa umană, într-un gest suprem de conferire mântuitoare. Transcendenţa, ce răzbate ideatic prin pulsiunea acestui gest crepuscular şi revelator, fascinează arta şi meditaţia umană şi o predispune unei poziţionări între interogările mitice şi contemplative proiectate asupra timpului şi, deopotrivă, asupra veşniciei cu aureole divine. Viziunile Zoharului, lamentaţiile lucide ale Eclesiastului, spovedania plângerii iobice, ruga creştină, riturile orfice, extazele neţărmurite dionisiace, destinul prometheic sub anatema zeilor, prăbuşirea eroilor homerici în luciditatea inutilităţii victoriilor temporale, neascultarea mundană a vocii socratice şi ecourile revelatoare ale tragediilor potopice sunt teme care şi-au găsit, în lucrarea de faţă, apelul şi evocarea din perspectiva raportului fiinţei umane inserate fluxului temporal, cu eternitatea ce punctează perforator şi epifanic acest flux. Se intenţionează, aici, indicarea tensiunii excepţionale survenite din ciocnirea efemerului adamic cu revelaţia izbăvitoare a unui dincolo transcendent. Această tensiune dăruieşte, poate, măsură prăbuşirii şi înălţării umane, ritmul privirii omeneşti ce coboară spre drama teluricului, dar şi urcă spre piscuri indefinibile. Situat la mijlocul acestui parcurs, omul va fi tributar mereu plângerilor nostalgiei paradiziace… Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1104, Ultimul acces: 2026-10-22 13:52:17
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
