Vizita PS Petru Gherghel la diferite comunităţi ale românilor din Italia - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Vizita PS Petru Gherghel la diferite comunităţi ale românilor din Italia

[2017-03-15]
PS Petru în Italia
15.03.2017, Roma (Catholica) - După ce în perioada 6-10 martie 2017 a participat la exerciţiile spirituale organizate de Mişcarea Focolarelor la „Centrul Mariapoli” din Castel Gandolfo, Episcopul Petru Gherghel a vizitat diverse locuri şi comunităţi din Italia în care trăiesc preoţi, persoane consacrate şi laici originari din Dieceza de Iaşi.
Sâmbătă, 11 martie, Preasfinţitul a vizitat mănăstirea benedictină „Sfântul Andrei” din Arpino (Provincia Frosinone, Lazio), oraş unde se află una dintre mănăstirile cele mai vechi din lume, fondată de Sf. Benedict în timpul călătoriei sale de la Subiaco la Montecassino. Din această mănăstire îşi are izvorul şi prima mănăstire benedictină din Dieceza de Iaşi: mănăstirea „Maica Unităţii” din Viişoara, Piatra-Neamţ. La Arpino Preasfinţitul Petru s-a întâlnit cu superioara generală, sora Cristina Pirro, abatesă, şi cu cele trei surori originare din Dieceza de Iaşi care trăiesc în acest loc după regula Sf. Benedict: „Roagă-te şi munceşte”.
Ziua de duminică, 12 martie, a însemnat enorm de mult pentru comunitatea catolicilor români din Ostia (Roma). Pentru prima dată au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor, la Sfânta Liturghie celebrată în capela de lângă parohia „Stella Maris”, pe Episcopul Petru Gherghel. Deşi este o comunitate mică – fiind creată de puţin timp prin eforturile părintelui Carol Iakel, eforturi susţinute şi de părintele Isidor Iacovici – încurajarea şi binecuvântarea primite prin această sfântă celebrare nu vor rămâne fără roade. Conştienţi că suntem o comunitate mică, ne-am simţit încurajaţi atunci când a repetat cuvintele Sfântului Episcop Francisc de Sales: „Un suflet valorează cât o Dieceză”. Şi ca să păstrăm vie atât vizita Excelenţei Sale, cât şi dragostea faţă de cei de la care am moştenit credinţa, părinţii şi păstorii noştri, la sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul a oferit comunităţii icoana fericitului Anton Durcovici, martir al credinţei.
Tot ziua de duminică a fost moment de har şi de încurajare şi pentru o comunitate de surori din Congregaţia „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”. Patru surori din acest institut diecezan, fondat la Iaşi din iniţiativa Episcopului Petru Gherghel, îşi trăiesc viaţa consacrată, în slujire şi rugăciune, în cadrul Colegiului Pontifical „Santa Maria dell’Anima”(Roma). Aici, în cadrul colegiului, surorile au avut prilejul de a se întâlni şi dialoga cu Preasfinţitul Petru. Deşi cea care susţine şi răspândeşte viaţa consacrată rămâne în primul rând rugăciunea (cf. CBC 2687), prezenţa Episcopului şi colocviul cu el sunt forţa de care fiecare suflet consacrat are nevoie pentru a-şi continua slujirea cu inimă fericită şi fidelă. Nu în ultimul rând, acestor două momente de har ale zilei de duminică li se adaugă şi întâlnirea Episcopului Petru Gherghel cu preoţii români, în special cu cei proveniţi de pe teritoriul Diecezei de Iaşi, care acum sunt la Roma, implicaţi în diferite activităţi pastorale sau pentru studii.
Preasfinţitul Petru Gherghel a dedicat ultima zi a prezenţei sale în Italia, luni, 13 martie, întâlnirii cu Excelenţa Sa Domenico Concian, Episcopul Diecezei de CittĂ  di Castello, şi cu preoţii români care activează în această Dieceză, printre care şi pr. Francisc Coşa şi pr. Cătălin-Cristian Burcă. Cu gândul în mod deosebit la comunitatea românilor catolici de la Ostia, pentru care prezenţa Episcopului în mijlocul lor era un vis şi o speranţă, putem spune că „Dumnezeu se foloseşte tocmai de oameni pentru a împlini visul şi speranţa oamenilor”. Întâlnirea în aceste zile cu Episcopul nostru Petru Gherghel a fost pentru toţi cei implicaţi – preoţi, persoane consacrate şi laici – moment de încurajare şi prilej de a spune: „Doamne, ce bine ne simţim aici. Îţi mulţumim că nu ne laşi singuri pe drumul nostru spre mântuire”. Plini de curaj ne continuăm munca şi studiul pe „pământ străin”, sperând ziua când „toţi vor fi una” în credinţă, speranţă şi dragoste. (din corespondenţa semnată de pr. Laurenţiu Dăncuţă pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 786, Ultimul acces: 2026-10-22 07:11:33