© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Zile de reculegere: Viaţa asociativă şi ispitele ei[2017-04-06]Zile de reculegere06.04.2017, Iaşi (Catholica) - Pornind de la textul biblic când Isus a fost ispitit în deşert de trei ori, membrii Consiliului Diecezan al Acţiunii Catolice din Dieceya de Iaşi au petrecut trei zile – 31 martie-2 aprilie 2017 – de deşert, de reculegere, dar pline de har, care i-au ajutat să mediteze asupra responsabilităţilor pe care le-au primit în Acţiunea Catolică şi nu numai. Pr. Florin Sescu, responsabil al Centrului Misionar Diecezan şi asistent spiritual al Acţiunii Catolice din România, sector copii, a fost ghidul spiritual care le-a călăuzit paşii spre o mai bună înţelegere a ceea ce fac în asociaţie, iar gazda primitoare a fost Mănăstirea Carmelitană din Luncani, citim în materialul de pe ACIasi.ro. În prima zi, vineri, 31 martie, au participat la Sfânta Liturghie împreună cu comunitatea. Pr. Augustin Folner, prior local la Mănăstirea Carmelitană, a ţinut predica la Liturghie, iar seara a continuat cu un film educativ. Ziua de sâmbătă, 1 aprilie, a fost rezervată momentelor de formare şi de meditaţie. Pr. Florin a vorbit despre cele şapte păcate capitale. Papa Pius al XII-lea spunea: „Păcatul acestui secol este pierderea sensului şi simţului păcatului”. Aceste cuvinte sunt valabile şi în zilele noastre dacă nu luptăm cu ispitele, pentru că astfel stingem în noi orice ideal şi riscăm să facem un lucru pentru că toată lumea face la fel. Noi am primit responsabilităţi pentru că Dumnezeu are încredere în noi, deci să facem ceva diferit şi bun. Păcatele noastre ne fac să rupem armonia cu Dumnezeu, iar păcatele capitale ne domină şi sunt ascunse. Ca să luptăm împotriva lor trebuie să acţionăm ca un general de armată: să ne facem un plan de luptă şi să ne cunoaştem adversarul, adică păcatul. Ca să ne vină mai uşor, ne putem inspira din exemplul Mariei Magdalena, care i-a stat alături lui Isus până pe Calvar, iar ca răsplată ea a fost prima căreia Isus i s-a arătat după înviere. Părintele a oferit diferite pasaje biblice pentru a ilustra păcatele capitale. Despre mândrie vorbeşte întâmplarea cu turnul Babel, în care oamenii doreau să facă un turn pentru a ajunge la cer şi pentru a fi faimoşi, însă Dumnezeu le-a încurcat limbile şi astfel planul lor a eşuat. Cei mândri nu au nevoie de Dumnezeu sau de aproapele şi nu ştiu să împartă lucrurile cu ceilalţi. Pentru a fugi de mândrie trebuie să practicăm umilinţa, să cultivăm discreţia, să vedem că toate vin din mâna lui Dumnezeu, să acceptăm colaborarea, darul şi ajutorul celorlalţi atunci când facem o activitate, să medităm la cruce şi să ţinem cont de adevăr şi dreptate. Atunci când Cain l-a omorât pe Abel a fost rezultatul mâniei. Ura poate fi împotriva aproapelui, împotriva ta sau împotriva lui Dumnezeu, însă ea se poate corecta lăsând la o parte gândurile rele, punându-ne în locul celuilalt, păstrându-ne calmul, renunţând la dorinţa de perfecţiune. Invidia o găsim explicată în parabola tatălui milostiv, atunci când fiul cel mare nu vrea să se bucure împreună cu ceilalţi de reîntoarcerea fiului risipitor. Să încercăm să îi acceptîm pe ceilalţi aşa cum sunt, să nu criticăm, să recunoaştem că suntem greşitori, să binecuvântăm în loc să blestemăm. De la avariţie, lăcomie şi necurăţie pornesc toate nemulţumirile. Necurăţia este un păcat care atacă atât sufletul, cât şi trupul. Şi împotriva acestui păcat există câteva remedii: să vedem în ceilalţi fii ai lui Dumnezeu, să avem o privire curată, o limbă stăpânită, o imaginaţie clară şi să nu fim curioşi. Când cineva doreşte să renunţe la o responsabilitate, poate fi din cauza lenei. Lenea este o paralizie a inimii, o lipsă din partea persoanei de a-şi asuma o responsabilitate, iar acea persoană va căuta mereu o compensaţie pentru a face ceva sau o justificare pentru a nu face un lucru sau pentru a nu se implica. Este necesar să redescoperim planul lui Dumnezeu pentru a persevera, să ne regăsim rolul şi locul nostru, să trăim mereu momentul prezentului ca şi cum ar fi ultimul, să avem iniţiative şi să ne implicăm. Despre toate aceste păcate participanţii au meditat ziua întreagă, chiar şi la Calea Crucii pe care au făcut-o după-amiază şi unde l-am urmat pe Isus până sus, pe muntele Calvarului. La Adoraţia Euharistică s-au rugat împreună cu pr. Augustin pentru viaţă, pentru părinţi, bunici şi viitoare mămici, dar şi pentru cei care nu mai sunt printre noi. Zilele s-au încheiat duminică, 2 aprilie, cu participarea la Sfânta Liturghie, mulţumindu-i astfel lui Dumnezeu pentru timpul petrecut împreună. Din predică au învăţat că trebuie să îşi trăiască viaţa, să dea la o parte pietrele care îi împiedică să fie responsabili acolo unde ne este locul. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 948, Ultimul acces: 2026-10-20 06:14:14
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
