© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Apariţie editorială la Editura ARCB: Ultimele convorbiri[2017-04-08]Ultimele convorbiri08.04.2017, Bucureşti (Catholica) - La Editura Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti a apărut recent volumul „Ultimele convorbiri”, o carte-interviu realizată de Peter Seewald cu Papa emerit Benedict al XVI-lea. Volumul de 300 de pagini a fost tradus în română de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu, putând fi comandat la preţul de 30 de lei, de exemplu de pe LibrariaSfIosif.ro. Iată în continuare o prezentare a cărţii, semnată de Liana Gehl. Parafrază la celebra Istorie a unui suflet, a Sfintei Tereza de Lisieux, Istoria unei vieţi ar putea fi foarte bine un alt titlu pentru cea mai recentă carte a Papei emerit Benedict al XVI-lea, Ultimele convorbiri cu Peter Seewald, publicată în 2016. De altfel, chiar titlul original al cărţii, Letzte Gespräche, reia exact numele sub care a fost tradus în germană volumul ce reuneşte ultimele cuvinte ale Terezei: Derniers entretiens. Dacă asocierea a fost voită sau doar întâmplătoare, nu ştim; dar este clar că jurnalistul Peter Seewald se apropie de conlocutorul său, Papa Benedict, cu aceeaşi atitudine cu care sora Terezei de Lisieux a păstrat cuvintele sfintei: o atitudine de reverenţă, însoţită de conştiinţa că te afli în prezenţa a ceva important. Ultimele convorbiri – Letzte Gespräche – sunt o carte-interviu, a patra dintr-o serie de conversaţii ample pe care ziaristul german le-a purtat, începând cu 1996, cu Papa Benedict, pe atunci Cardinalul Joseph Ratzinger. Despre ce vorbesc cei doi în volumul de faţă? Fireşte, încep cu întrebările pe care ar dori oricare dintre noi să le adreseze Papei ce a uimit o lume prin gestul său final: de ce demisia? E chiar atât de rău Vaticanul? Cum e cu afacerea Vatileaks? Există un lobby gay? Papa nu evită nicio întrebare, dar răspunsurile sunt uneori altele decât ne-am aştepta. Seewald insistă, revine, cere lămuriri. Papa nu se tulbură. Răspunde clar, punctual, cu răbdare şi sistem. Încet, aproape pe nesimţite, Seewald abate apoi conversaţia tot spre alte domenii, reuşind să abordeze parcă din zbor, dar de fapt în deplină cunoştinţă de cauză, cele mai relevante teme legate de personalitatea lui Benedict al XVI-lea şi de impactul acestuia asupra Bisericii şi asupra lumii contemporane. Copilăria – fericită în ciuda condiţiilor modeste -, anii de formare – întrerupţi de război – şi anii de ascensiune intelectuală – întrerupţi de contestaţii şi obstacole din partea celor care îl considerau prea progresist, participarea la Conciliul Vatican II, cariera de profesor cu dezbaterile ei teologice şi filosofice, apoi însărcinarea de Arhiepiscop de München şi cea de Prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei (care i-a atras porecla de Panzercardinal – Cardinalul tanc) şi, în fine, pontificatul, întâlnirile cu marile figuri politice ale lumii, provocările societăţii contemporane, relaţia cu noul suveran pontif, Papa Francisc: toate acestea sunt atinse rând pe rând, uneori în doar câteva schimburi de replici, dar mereu într-un mod deopotrivă edificator şi captivant, vivace, presărat cu mici detalii concrete ce ştiu să evoce foarte bine culoarea locală, sentimentul exact al unui moment anume. De-a lungul întregii convorbiri trăieşti cu senzaţia că te afli chiar acolo, în locul despre care se povesteşte, fie că e vorba de satul natal, de nopţile când, prizonier fiind, dormea afară pe pământul gol, fie că vorbeşte de copiii întâlniţi pe stradă la Roma, mergând la şcoală cu manualele în mână, legate cu o panglică, pe când el se îndrepta către lucrările Conciliului Vatican II, fie că descrie conversaţii cu un Henri de Lubac sau un Urs von Balthasar, ori întâlnirile la vârf cu Putin, Erdogan, Obama… Un lucru iese în evidenţă de-a lungul acestui dialog strâns, care abordează permanent teme noi, unele foarte „grele”, dar fără să obosească nicio clipă cititorul. O frază revine des – ca o indicaţie scenică: Papa Benedict râde – notează Seewald între paranteze. Papa râde în hohote. Zâmbeşte… Cu alte cuvinte, e fericit. Fericit să discute cu un om inteligent, care în timp i-a devenit prieten şi cu care a construit o relaţie de respect şi simpatie reciprocă. Dar şi fericit să privească în urmă, cu o bună doză de umor, fericit să-şi îmbrăţişeze în gând viaţa trăită cu o conştiinţă împăcată, şi fericit că poate da lumii, încă o dată, mărturia credinţei sale. Mărturie de care a beneficiat, cel dintâi, interlocutorul. Născut într-o familie catolică, dar atras apoi de mediile de stânga, Peter Seewald va reveni în sânul Bisericii după încheierea primului său interviu cu Cardinalul Ratzinger. Va bate apoi drumul către Vatican de nenumărate ori, fascinat de gândirea unui om aparent timid, dar în realitate profund, extrem de coerent şi captivant. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 781, Ultimul acces: 2026-10-20 11:29:21
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
