Pictura bizantină – expresia liturgică vizuală a credinţei ortodoxe şi a vieţii sfinţilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.06s...

Ştiri şi Evenimente

Pictura bizantină – expresia liturgică vizuală a credinţei ortodoxe şi a vieţii sfinţilor

[2017-05-22]

de Iulian Dumitrascu

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia Congresului Internaţional de Teologie Criterii de recunoaştere şi evaluare a picturii bizantine (icoană şi frescă), 20-24 mai 2017, Palatul Patriarhiei din Bucureşti:
Congresul Internaţional de Teologie Criterii de recunoaştere şi evaluare a picturii bizantine (icoană şi frescă), organizat de Patriarhia Română prin Sectorul teologic-educaţional, Sectorul Cultură şi Patrimoniu religios – Comisia de Pictură Bisericească şi Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din cadrul Universităţii din Bucureşti, în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte, reprezintă un eveniment semnificativ în cadrul manifestărilor prilejuite de Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti.
Congresul este organizat în perioada 20-24 mai 2017, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti şi reuneşte reprezentanţi ai instituţiilor de stat, preoţi, profesori, specialişti în Artă Sacră din România şi din străinătate. Totodată, la acest eveniment academic sunt invitaţi pictori bisericeşti şi restauratori, participanţi la Conferinţa Naţională Unitate Dogmatică şi Specific Naţional în Pictura Bisericească.
Lucrările congresului sunt structurate în următoarele patru subteme:
1. Istoria icoanei şi a picturii (frescei) bizantine: spaţiul geografic, etape cronologice şi şcoli de pictură bizantină;
2. Teologia icoanei şi a frescei bizantine: expresie liturgică şi artistică a credinţei ortodoxe eclesiale;
3. Norme şi manuale de pictură bizantină (evoluţia erminiilor);
4. Importanţa şi necesitatea criteriilor de recunoaştere şi evaluare a picturii bizantine pentru iconografia ortodoxă actuală: tensiunea între fidelitatea eclesială şi libertatea artistică individuală şi locală.
Congresul îşi propune să aducă în centrul misiunii Bisericii actualitatea, importanţa şi necesitatea sfintelor icoane.
În acest context, amintim că în anul 2017 se împlinesc 1230 de ani de la întrunirea Sinodului VII ecumenic din anul 787 care a consfinţit victoria Ortodoxiei împotriva celor care combăteau sfintele icoane, pentru că nu înţelegeau temeiul lor dogmatic. Pornind de la realitatea Întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Biserica a învăţat că materia vizibilă este capabilă să exprime o realitate duhovnicească invizibilă. Asumându-şi firea umană vizibilă, Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut a devenit văzut şi a deschis calea artei liturgice sau a iconografiei. Însă această iconografie nu este doar o artă decorativă, pedagogică şi estetică, ci, în primul rând, o mărturisire vizuală a adevărului de credinţă privind Înomenirea sau Întruparea Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu. În acelaşi timp, iconografia este şi o chemare la rugăciune sau la comuniune spirituală cu Hristos Dumnezeu-Omul şi cu persoanele sfinte reprezentate în icoane.
Iconografia ortodoxă este o artă liturgică, bisericească, profund teologică pentru că face vizibilă, prin imagini şi culori, învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe privind Persoana, viaţa şi lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos, viaţa şi lucrarea Maicii Domnului, precum şi vieţile sfinţilor lui Dumnezeu din toate timpurile. După cum Sfânta Scriptură arată, prin cuvinte, lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, tot aşa iconografia ortodoxă arată, prin imagini şi culori, aceeaşi lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, prin sfinţii Săi. În acest sens, numai pictura bizantină ortodoxă este normativă pentru Biserica Ortodoxă, deoarece această pictură este deplin compatibilă cu Sfânta Liturghie ortodoxă şi cu imnografia ortodoxă liturgică de factură bizantină. Cu alte cuvinte, în Biserica Ortodoxă scrierile sfinte şi sfintele icoane au acelaşi conţinut al credinţei în Hristos, întrucât Iisus Hristos este numit, în acelaşi timp, Cuvântul lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 14) şi Icoana sau chipul lui Dumnezeu (cf. Coloseni 1, 15).
Aşadar, iconografia ortodoxă este teologie în imagini şi culori, iar adevărul acesta îl înţelegem îndeosebi dacă privim icoanele sărbătorilor liturgice şi cugetăm la înţelesurile profunde ale imaginilor înfăţişate în ele, adică oameni şi evenimente în legătură de credinţă şi rugăciune cu lumina Împărăţiei Preasfintei Treimi. Din această perspectivă, arta icoanei şi a picturii murale ortodoxe nu este o artă naturalistă, care copiază natura, ci arta realităţilor transfigurate de lumina sau harul Împărăţiei Cerurilor. Urmând principiile acestei arte sacre sau liturgice ortodoxe, iconarul sau pictorul bisericesc reprezintă personaje, locuri sfinte şi peisaje, pe care le recunoaştem că au trăit ori s-au manifestat în realitatea istorică, dar care sunt prezentate ca având anumite trăsături specifice relaţiei harice a istoriei umane cu Împărăţia Cerurilor. Ele sunt o realitate transfigurată sau transparentă, îndreptată spre un mod nou de existenţă, şi anume spre existenţa eternă pascală, spre existenţa sufletului şi a trupului în lumina Învierii lui Hristos care umple „cerul şi pământul şi cele de sub pământ”, cum se spune în slujba Învierii din noaptea Sfintelor Paşti, această lumină fiind scopul ultim al creaţiei şi slava sfinţeniei.
Întrucât, pentru Ortodoxie, icoana şi pictura bisericească sunt o artă proprie şi specifică Bisericii, Biserica, prin lucrarea pictorilor bisericeşti consacraţi sau recunoscuţi de ea, se exprimă ca fiind Biserică mărturisitoare în fiecare icoană şi pictură bisericească dacă acestea reflectă cu fidelitate credinţa ortodoxă şi se înscriu în tradiţia vie a chipurilor sfinţilor rugători, a căror viaţă este descrisă în sinaxarele Bisericii şi în cărţile ei liturgice. Astfel se afirmă, în mod constant, vocaţia liturgică mărturisitoare, doxologică, didactică şi estetică a icoanelor şi a picturii bisericeşti.
Prin urmare, icoanele şi pictura bisericii sunt veşmântul vizual al spaţiului liturgic, sunt parte a vieţii liturgice, iar acele icoane care se află în afara lăcaşelor de cult, în case, în şcoli sau alte instituţii prelungesc prezenţa harică a lui Hristos din Biserică în lume şi stabilesc o legătură tainică între „Casa Domnului” şi casa omului. Fiecare icoană, indiferent de subiectul ei, face vizibilă taina iubirii smerite şi preaslăvite a lui Hristos „Cel Unul Sfânt”, Cel răstignit, înviat şi înălţat întru slavă. De aceea, zugravii de icoane şi de fresce trebuie să fie persoane capabile să transmită, prin lucrarea lor duhovnicească şi artistică, această taină a luminii, păcii şi bucuriei pascale ale lui Hristos. Pictorii bisericeşti nu sunt simpli artişti sau meşteşugari, cunoscători ai unor tehnici artistice, înzestraţi cu mai mult sau mai puţin talent. Ei sunt mai mult decât simpli ilustratori ai unor istorii, evenimente ori vieţi de sfinţi, şi anume ei sunt vestitori ai luminii, păcii şi bucuriei sau ai slavei Împărăţiei Cerurilor. Această slavă s-a arătat ucenicilor Petru, Iacob şi Ioan, pe muntele Tabor, la Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos, slavă care este viitorul definitiv al omului îndumnezeit şi al universului înnoit (cf. Apocalipsa cap. 21). Din acest motiv, Biserica se îngrijeşte cu responsabilitate de formarea, promovarea şi confirmarea iconarilor şi pictorilor bisericeşti, ca misionari ai dreptei credinţe şi ai frumuseţii netrecătoare.
În contextul actual, în care icoanele şi simbolurile religioase sunt contestate, încercându-se eliminarea lor din spaţiul public, este necesară o explicare şi o aprofundare a semnificaţiei sfintelor icoane în viaţa şi misiunea Bisericii. În acest sens, în cadrul Patriarhiei Române se acordă o importanţă deosebită patrimoniului religios, în general, şi picturii bisericeşti, în special. Pictura multor biserici şi mănăstiri a fost restaurată sau se află în proces de restaurare, fiind înfiinţate şi numeroase muzee de artă bisericească, în cadrul comunităţilor monahale.
În acelaşi timp, prin educaţia religioasă din şcolile publice, din seminariile teologice (în cadrul cărora există şi specializarea Patrimoniu cultural) şi din facultăţile de teologie ortodoxă (care au şi specializarea Artă Sacră) se acordă o cinstire deosebită sfintelor icoane şi sunt formaţi viitorii pictori şi restauratori de lăcaşuri sfinte.
În anul 2017 se derulează numeroase proiecte dedicate Artei Sacre, dintre care menţionăm: Concursul Naţional Icoana ortodoxă – lumina credinţei (care a ajuns la a VI-a ediţie) şi Concursul Naţional de Creaţie Icoana şi Şcoala mărturisirii, ai căror câştigători au fost premiaţi şi apreciaţi cu ocazia hramului Catedralei Patriarhale, închinat Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena.
În Biserica Ortodoxă Română se formează mereu noi generaţii de iconari şi pictori bisericeşti calificaţi. Aceştia sunt cei care ştiu să primească lumina duhovnicească şi artistică de la pictorii mari, care s-au validat în timp, să respecte erminia picturii bisericeşti, dar şi să reia cu prospeţime nouă şi să aprofundeze vechile teme iconografice, deoarece Tradiţia vie a Bisericii nu este simplă repetiţie stereotipă, ci fidelitate mereu înnoită prin aprofundare teologică, duhovnicească şi artistică. Pentru a-i cunoaşte pe aceşti pictori, Biserica le oferă acestora prilejul de a se manifesta în cadrul acestor concursuri, dar şi în unele conferinţe naţionale, congrese internaţionale, simpozioane, întâlniri de lucru, ateliere şi şantiere, deschise în toată ţara.
Prin toate aceste programe şi proiecte educaţionale ne propunem să contribuim la cunoaşterea şi aprofundarea teologiei icoanei şi la creşterea calităţii artistice, prin identificarea soluţiilor practice, autentice şi viabile.
Felicităm pe organizatori şi binecuvântăm pe toţi participanţii, cu speranţa că acest congres va constitui un prilej de conştientizare a misiunii Bisericii Ortodoxe pentru formarea duhovnicească a tinerei generaţii, în lumina iubirii eterne a lui Hristos şi în căutarea slavei şi frumuseţii netrecătoare din Împărăţia cerească a Preasfintei Treimi. Astfel, se poate reafirma importanţa cinstirii sfintelor icoane ca mijloace de mărturisire a credinţei ortodoxe în Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi de creştere spirituală prin rugăciune în comuniunea sfinţilor.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 692, Ultimul acces: 2026-10-18 01:17:25

Timp total: 0.06s...

[]:1