© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Chiar şi în cele mai întunecate momente, Isus merge împreună cu noi[2017-05-24]Audienţa generală de miercuri24.05.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, 24 mai 2017, Papa Francisc a spus că oricare ar fi încercările cu care ne confruntăm, avem speranţă deoarece Isus este întotdeauna alături de noi, aşa cum a fost alături de discipoli pe drumul spre Emaus. “Noi toţi, în viaţa noastră, am avut momente dificile, întunecate; momente în care mergeam trişti, gânditori, fără orizonturi, numai un zid în faţă”. Dar chiar şi în aceste momente, „Isus este mereu alături de noi pentru a ne da speranţa, pentru a ne încălzi inima şi a ne spune: ‘Mergi înainte, Eu sunt cu tine. Mergi înainte’.” „Secretul drumului care conduce la Emaus este în întregime aici: chiar şi prin aparenţele contrare, noi continuăm să fim iubiţi şi Dumnezeu nu va înceta niciodată să ne iubească. Dumnezeu va merge cu noi mereu, mereu, chiar şi în momentele cele mai dureroase, chiar şi în momentele cel mai urâte, chiar şi în momentele înfrângerii: acolo este Domnul”. Sfântul Părinte s-a adresat miilor de pelerini prezenţi în Piaţa San Pietro pentru audienţa sa generală, imediat după întâlnirea sa cu preşedintele SUA, Donald Trump. Pontiful a reflectat asupra speranţei care se găseşte în relatarea despre arătarea lui Isus înaintea celor doi discipoli care mergeau spre Emaus, când ei se simţeau trişti, descurajaţi şi înfrânţi, deoarece Isus fusese omorât, şi încă nu crezuseră că El a înviat. Toate speranţele lor de dinainte de răstignirea lui Isus fuseseră frânte, aceasta pentru că ei „cultivau o speranţă numai umană”. În acest context apare Isus. „Acest scenariu – drumul – fusese deja important în relatările din Evanghelii; acum va deveni şi mai mult, în momentul în care se începe să se povestească istoria Bisericii.” „Întâlnirea lui Isus cu cei doi discipoli pare să fie total întâmplătoare: se aseamănă cu una din multele intersectări care se întâmplă în viaţă. Cei doi discipoli merg gânditori şi un necunoscut li se alătură. Este Isus; însă ochii lor nu sunt în măsură să-l recunoască. Şi atunci Isus începe ‘terapia speranţei’. Ceea ce se întâmplă pe acest drum este o terapie a speranţei… Câte tristeţi, câte înfrângeri, câte eşecuri există în viaţa fiecărei persoane! În fond suntem toţi cam ca acei doi discipoli. De câte ori în viaţă am sperat, de câte ori ne-am simţit la un pas de fericire şi apoi ne-am trezit la pământ dezamăgiţi. Dar Isus merge cu toate persoanele descurajate care înaintează cu capul plecat. Şi mergând cu ei, în manieră discretă, reuşeşte să redea speranţă.” Atunci când le vorbeşte, Isus o face mai întâi prin Scriptură. În ea, nu vom găsi „istorii de eroism uşor, campanii fulminante de cucerire. Adevărata speranţă nu este niciodată la preţ mic: trece mereu prin înfrângeri. Speranţa celui care nu suferă probabil nici nu este speranţă.” Mai apoi, când discipolii îl invită să ia masa cu ei, îl recunosc atunci când frânge pâinea, repetând gesturile primei Euharistii. „În această serie de gesturi oare nu este toată istoria lui Isus? Şi în fiecare Euharistie nu este şi semnul a ce anume trebuie să fie Biserica? Isus ne ia, ne binecuvântează, ‘frânge’ viaţa noastră – pentru că nu există iubire fără jertfă – şi o oferă altora, o oferă tuturor.” În întâlnirea lui Isus cu cei doi discipoli de la Emaus „este tot destinul Bisericii. Ne relatează că o comunitate creştină nu stă închisă într-o cetate fortificată, ci merge în mediul său cel mai vital, adică drumul. Şi acolo întâlneşte persoanele, cu speranţele lor şi dezamăgirile lor, uneori apăsătoare. Biserica ascultă istoriile tuturor, aşa cum reies din sertarul conştiinţei personale; pentru a oferi după aceea Cuvântul de viaţă, mărturia iubirii, iubire fidelă până la sfârşit. Şi atunci inima persoanelor arde din nou de speranţă.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 807, Ultimul acces: 2026-10-19 19:33:38
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
