© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Mântuitorul doreşte să ne vindece de moarte[2017-10-18]Audienţa generală de miercuri18.10.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, 18 octombrie 2017, în cadrul audienţei sale generale, Papa Francisc a vorbit despre inevitabilitatea morţii, spunând că este bine să medităm la trecerea noastră din această lume. I-a sfătuit pe pelerini să recite Psalmul 90, care îi cere lui Dumnezeu: „Învaţă-ne să numărăm zilele noastre, ca să dobândim înţelepciunea inimii!” Aceste cuvinte ne dau „un realism sănătos, alungând iluzia de atotputernicie”, a spus Papa, întrebând apoi: „Ce suntem noi? Suntem ‘aproape un nimic’, spune un alt Psalm (88,48); zilele noastre se scurg repede: chiar dacă am trăi şi o sută de ani, la sfârşit ni se va părea că totul a fost o suflare”. Moartea ne aduce în atenţie viaţa noastră, arătându-ne cum toată mândria, mânia şi ura noastră sunt în cele în urmă inutile. „Ne dăm seama cu regret că nu am iubit suficient şi că nu am căutat ceea ce era esenţial. Şi, dimpotrivă, vedem ceea ce am semănat cu adevărat bun: afecţiunile pentru care ne-am sacrificat şi care acum ne ţin de mână”. Dar credinţa ne dă speranţă: „Suntem cu toţii mici şi lipsiţi de apărare în faţa misterului morţii. Însă ce har dacă în acel moment păstrăm în inimă flacăra mică a credinţei! Isus ne va lua de mână, aşa cum a luat-o de mână pe fiica lui Iair… Ne va spune nouă, fiecăruia dintre noi: ‘Scoală-te, învie!'” „Eu vă invit, acum, să închideţi ochii şi să vă gândiţi la acel moment: al morţii noastre. Fiecare dintre noi să se gândească la propria moarte şi să-şi imagineze acel moment care se va petrece, când Isus ne va lua de mână şi ne va spune: ‘Vino, vino cu mine, scoală-te’. Acolo se va termina speranţa şi va fi realitatea, realitatea vieţii. Gândiţi-vă bine: Isus însuşi va veni la fiecare dintre noi şi ne va lua de mână, cu duioşia Sa, blândeţea Sa, iubirea Sa.” Sfântul Părinte a arătat că Isus, prin viaţa şi moartea Sa, a iluminat misterul morţii. Ca exemplu, a indicat momentul în care Isus plânge după ce află de moartea prietenului Său, Lazăr: „Cu comportamentul Său, ne autorizează să ne simţim îndureraţi când o persoană dragă pleacă”. Dar apoi Isus „îl roagă pe Tatăl, izvorul vieţii, şi îi porunceşte lui Lazăr să iasă din mormânt. Şi aşa se întâmplă. Speranţa creştină se inspiră din această atitudine pe care o asumă Isus împotriva morţii umane: dacă ea este prezentă în creaţie, este însă leziune care desfigurează planul de iubire al lui Dumnezeu şi Mântuitorul doreşte să ne vindece de ea”. Într-un alt episod evanghelic, este vorba despre un tată cu o fiică foarte bolnavă, care se adresează lui Isus cu credinţă, cerându-i să o vindece, a amintit Papa. „Nu există figură mai impresionantă decât aceea a unui tată sau a unei mame cu un copil bolnav.” „Imediat Isus porneşte la drum cu acel om, care se numea Iair. La un moment dat vine cineva din casa lui Iair şi îi spune că fetiţa a murit şi nu mai este nevoie să-l deranjeze pe Învăţătorul. Dar Isus îi spune lui Iair: ‘Nu te teme, crede numai!’ Isus ştie că acel om este ispitit să reacţioneze cu mânie şi disperare, pentru că a murit fetiţa, şi îi recomandă să păstreze mica flacără care este aprinsă în inima sa: credinţa… ‘Nu-ţi fie frică, tu continuă numai să ţii aprinsă acea flacără!’ Şi apoi, ajunşi acasă, o va trezi pe fetiţă din moarte şi o va reda vie celor dragi ai săi.” „Isus ne pune pe această ‘creastă’ a credinţei. Martei care plânge pentru moartea fratelui Lazăr îi opune lumina unei dogme: ‘Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veci’… Este ceea ce Isus repetă fiecăruia dintre noi, ori de câte ori moartea vine să smulgă ţesutul vieţii şi al afecţiunilor. Toată existenţa noastră se joacă aici, între versantul credinţei şi prăpastia fricii.” „Aceasta este speranţa noastră în faţa morţii. Pentru cel care crede, este o poartă care se deschide complet; pentru cel care se îndoieşte este fir de lumină care trece printr-o crăpătură care nu s-a închis chiar de tot. Dar pentru noi toţi va fi un har, atunci când această lumină, a întâlnirii cu Isus, ne va lumina.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 818, Ultimul acces: 2026-10-24 02:47:19
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
