Papa către liderii europeni civili şi ecleziali

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.06s...

Ştiri şi Evenimente

Papa către liderii europeni civili şi ecleziali

[2017-10-30]

Discurs al Papei
30.10.2017, Vatican (Catholica) - În amplul discurs adresat liderilor civili şi ecleziastici ai Europei, susţinut sâmbătă, 28 octombrie 2017, Papa Francisc a apărat familia ca fiind formată dintr-un bărbat şi o femeie deschişi spre viaţă – afirmând că această comunitate fundamentală este şi model pentru comunităţile civile.
„Familia, ca primă comunitate, rămâne locul cel mai fundamental al acestei descoperiri. În ea, diversitatea este exaltată şi în acelaşi timp este recuprinsă în unitate. Familia este unirea armonioasă a diferenţelor dintre bărbat şi femeie, care este cu atât mai adevărată şi profundă cu cât este mai generatoare, capabilă să se deschidă la viaţă şi la ceilalţi. La fel, o comunitate civilă este vie dacă ştie să fie deschisă, dacă ştie să primească diversitatea şi calităţile fiecăruia şi în acelaşi timp dacă ştie să genereze noi vieţi, precum şi dezvoltare, muncă, inovaţie şi cultură.” Afirmaţiile au fost făcute la întâlnirea cu participanţii la conferinţa găzduită de Roma între 27 şi 29 octombrie, cu titlul „Regândind Europa: o contribuţie creştină la viitorul proiectului european”. Evenimentul a reunit sute de oficialităţi ale Bisericii şi lideri politici ai UE, printre care academicieni, ambasadori şi Episcopi.
Pontiful s-a adresat liderilor europeni cu mai multe ocazii. Acum însă nu a mai atins problema rădăcinilor creştin sau a patrimoniului cultural al Europei, ci în schimb s-a concentrat pe care poate fi contribuţia creştină pentru Europa, în special în politică. A amintit de filosofia seculară răspândită care caută să omită religia din sfera politică, numind-o „prejudecată laicistă”, care „nu este în măsură să perceapă valoarea pozitivă pentru societate a rolului public şi obiectiv al religiei, preferând să o izoleze la o sferă pur privată şi sentimentală”. Şi a continuat: „Astfel se instaurează şi predominaţia unei anumite gândiri unice, destul de răspândită în întâlnirile internaţionale, care vede în afirmarea unei identităţi religioase un pericol pentru sine şi pentru propria hegemonie, ajungând astfel să favorizeze o contrapoziţie artificială între dreptul la libertatea religioasă şi alte drepturi fundamentale”.
Sfântul Părinte a mai spus: „Prima, şi probabil cea mai mare contribuţie pe care creştinii pot să o aducă Europei de astăzi este să îi amintească faptul că ea nu este o culegere de numere sau de instituţii, ci este făcută din persoane. Din păcate, se observă cum adesea orice dezbatere se reduce cu uşurinţă la o discuţie de cifre. Nu există cetăţenii, există voturile. Nu există migranţii, există cotele. Nu există muncitori, există indicatorii economici. Nu există săracii, există pragurile de sărăcie. Concretul persoanei umane este redus astfel la un principiu abstract, mai comod şi liniştitor. Se înţelege motivaţia: persoanele au feţe, ne obligă la o responsabilitate reală, practică, ‘personală’; cifrele ne ocupă cu raţionamente, chiar utile şi importante, dar vor rămâne mereu fără suflet. Ne oferă alibiul unei neangajări, pentru că nu ne ating niciodată în trup.”
De asemenea a vorbit despre necesitatea ca Europa să fie un loc de dialog, „sincer şi constructiv în acelaşi timp, în care toţi protagoniştii au demnitate egală. Suntem chemaţi să edificăm o Europă în care să ne putem întâlni şi să ne putem confrunta la toate nivelurile, într-un anumit sens cum era agora antică. De fapt, aceasta era piaţa din polis. Nu numai spaţiu de schimb economic, ci şi inimă nevralgică a politicii, sediu în care se elaborau legile pentru bunăstarea tuturor; loc în care se arăta templul aşa încât dimensiunii orizontale a vieţii zilnice să nu îi lipsească niciodată respiraţia transcendentă care ne face să privim dincolo de efemer, de trecător şi de provizoriu.” Iar în continuare a constatat: „A favoriza dialogul – orice dialog – este o responsabilitate fundamentală a politicii şi, din păcate, se observă prea des cu ea se transformă mai degrabă în ciocnire între forţe contrastante. Glasul dialogului este înlocuit de urletele revendicărilor.”
La final a vorbit şi despre pace. „A fi făcători de pace nu înseamnă numai a munci pentru a evita tensiunile interne, a lucra pentru a pune capăt numeroaselor conflicte care însângerează lumea sau a aduce alinare celui care suferă. A fi făcători de pace înseamnă a deveni promotori ai unei culturi a păcii. Aceasta cere iubire faţă de adevăr, fără de care nu pot să existe raporturi umane autentice, şi căutare a dreptăţii, fără de care samavolnicia este norma dominantă din orice comunitate.” Şi a încheiat spunând: „Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe noi toţi, să binecuvânteze munca noastră, să binecuvânteze popoarele noastre, familiile noastre, pe tinerii noştri, pe bătrânii noştri, să binecuvânteze Europa. Să vă binecuvânteze Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt. Multe mulţumiri. Mulţumesc.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1002, Ultimul acces: 2026-10-23 18:44:40

Timp total: 0.06s...

[]:1