© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Patriarhul Teofil al III-lea despre Status Quo-ul sub ameninţare (II)[2017-10-28]Patriarhul ortodox grec Teofil al III-lea28.10.2017, Roma (Catholica) - Întâlnirea care de curând a avut loc între Patriarhul Teofil şi Papa Francisc a fost o etapă specială din turul special pe care conducătorul Bisericii Ortodoxe din Ierusalim îl face printre liderii politici şi religioşi din toată lumea, nu cu titlu personal, ci în numele tuturor conducătorilor Bisericilor prezente în Ţara Sfântă. Cu intenţia declarată de a-i sensibiliza pe toţi despre ceea ce este descrisă ca o tentativă de a destabiliza regulile codificate care de secole conduc viaţa comunităţilor creştine în ţara unde s-a născut şi a trăit Isus. O „campanie” care, în viitor, ar putea ajunge şi până la Putin şi la Trump. Redăm ultima parte a interviului dat pentru Vatican Insider şi tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro. – Unitatea creştinilor nu este numai un a face „front comun” în raporturile cu autorităţile civile. Ce îi împiedică pe catolici şi pe ortodocşi să meargă zvelt spre unitatea vizibilă deplină? – Nu există ceva care împiedică asta. Aş spune că este vorba de un proces. La Roma, întâlnindu-l şi pe Cardinalul Kurt Koch şi pe colaboratorii săi de la Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, am recunoscut că unitatea deplină nu poate veni de seara până dimineaţă, ci ceea ce contează este procesul, a merge înainte pe drum. Noi trebuie să facem partea noastră, iar restul este în mâinile Domnului. Deja acum multe lucruri s-au schimbat faţă de trecut. Acum există înţelegere reciprocă şi respect reciproc. Nu există certuri, prejudecăţi, suspiciuni, bigotisme între noi. – Care este contribuţia specifică pe care Patriarhia de Ierusalim poate s-o ofere dialogului teologic dintre catolici şi ortodocşi? – Toate denominaţiunile şi comunităţile creştine recunosc că Ierusalimul este locul unde a apărut Biserica primară, Biserica de la începuturi. De acolo Biserica s-a răspândit în toată lumea. Şi grupurile creştine care pun în centrul interesului lor Biblia recunosc imediat ceea ce uneşte Ierusalimul cu Biblia. Biserica din Ierusalim poate să ofere asta. Bisericii din Ierusalim pot să i se aplice cuvintele sfinţilor evanghelişti Matei şi Luca, atunci când vorbesc despre cloşca ce reuneşte puişorii sub aripile sale. – Papa Francisc repetă că prozelitismul între diferitele Biserici este „păcătos”. Modul în care el exercită slujirea sa de Episcop de Roma poate favoriza vreun pas înainte pe drumul spre unitatea deplină între creştini? – El se bucură de mare respect în toată lumea. Poate că şi pentru că încearcă să „rupă cercul”. Şi ştim că profeţii, şi în Vechiul Testament, au fost combătuţi şi chiar persecutaţi… Tocmai pentru că rupeau „cercurile închise”, pentru a face să ajungă darurile la popor. Pentru mine, când îl întâlneşti, îţi dai seama că poţi într-adevăr să comunici cu el, pentru că Papa Francisc este o persoană care crede în ceea ce spune şi în ceea ce predică. – În trecut creştinii s-au certat adesea pentru gestionarea Locurilor Sfinte la Ierusalim. În schimb, acum restaurarea capelei Sfântului Mormânt a avut loc cu contribuţia comună a Patriarhiei greco-ortodoxe, a patriarhiei armene şi a Custodiei din Ţara Sfântă. Ce importanţă atribuiţi acestui fapt? – Restaurarea în comun a capelei Sfântului Mormânt reprezintă un punct de cotitură în contextul nostru. Eu sper şi mă rog ca asta să ne ajute să mergem înainte. Este un eveniment care ne-a îmbucurat pe noi şi pe atâţia oameni în toată lumea. Însă Sfântul Ioan Damaschinul spunea că „omul este o rană” şi eu ţin minte aceasta mereu. În adâncul fiinţei noastre noi toţi purtăm o rană şi aceasta înseamnă că suntem supuşi corupţiei. Suntem oameni şi nu trebuie să ne aşteptăm ca să devenim îngeri. Patriarhul Benedict, când eram tineri, ne spunea: nu pretind ca voi să fiţi îngeri, doresc ca să fiţi umani. Şi uneori a fi îngeri ar fi mult mai uşor decât a fi oameni. – Patriarhia de Ierusalim cum se situează faţă de relaţiile dintre Bisericile ortodoxe? Consideraţi Conciliul din Creta un adevărat Conciliu? Şi cum vedeţi rolul Rusiei şi al Bisericii ruseşti în Orientul Mijlociu? – Patriarhia de Moscova are un rol important din punct de vedere istoric, şi în Ţara Sfântă. Cu privire la evenimentul care a avut loc la Creta, cred că a fost vorba despre un eveniment istoric important, pentru că a arătat unitatea Bisericilor ortodoxe şi acum toţi îi percepem importanţa. Astăzi Bisericile Ortodoxe trebuie să se măsoare cu o problemă „existenţială”: ele nu se mai bucură de garanţii şi de susţineri constituţionale din partea naţiunilor lor respective. Grecia este singura naţiune în care Biserica este garantată în mod constituţional, dar pretutindeni se afirmă principiul de separare între Biserică şi stat. Desigur, există atâţia politicieni care apără Biserica Ortodoxă, însă politicienii pleacă şi vin, şi aceasta nu va dura pentru totdeauna. Bisericile Ortodoxe au nevoie să se susţină reciproc şi pentru aceasta unitatea care s-a manifestat la Marele Sinod din Creta a fost de importanţă paradigmatică. Acel Sinod a arătat în manieră tangibilă că Bisericile sunt unite şi merg împreună. – Însă câteva Biserici importante au fost absente… Patriarhii care nu au participat, fiecare avea motivaţiile sale. Pentru a fi onest, cred că fiecare dintre ei avea probleme interne. Apoi, nici unul nu a refuzat rezultatele acelui Sinod. Pentru că şi cel care nu a luat parte la acel Sinod rămâne în comuniune deplină cu toate celelalte Biserici. Există unii care susţin că acel Conciliu trebuie să fie dus înainte. Şi de fapt, Sinodul din Creta poate pregăti drumul pentru colaborări tot mai intense între Biserici. Este numai chestiune de timp. – Deci, Patriarhia ecumenică de Constantinopol a făcut bine să convoace marele Sinod ortodox… – În Bisericile Ortodoxe, problema este adesea impasul cu privire la cine trebuie să ia iniţiativa. Şi în această privinţă experienţa Sinodului a fost o experienţă pozitivă, pentru că acum ne bucurăm de roadele acelei iniţiative. Pentru Patriarhul Bartolomeu nu a fost uşor să îşi ia toată responsabilitatea şi să facă faţă atâtor deosebiri cu caracter cultural şi politic care se impuseseră în diferitele Biserici. Însă la sfârşit, după atâţia ani, acest obiectiv a fost obţinut. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 824, Ultimul acces: 2026-10-23 21:52:49
|
Timp total: 0.25s...
[]:1
