ATEI, ATEISM SI ORIGINEA SPECIILOR (II) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

Acasă > Știri > Arhivă Știri
Știri de azi
Știri Actuale
Arhivă Știri 2024
Arhivă Știri 2023
Arhivă Știri 2022
Arhivă Știri 2021
Arhivă Știri 2020
Arhivă Știri 2019
Arhivă Știri 2018
Arhivă Știri 2017
Arhivă Știri 2016
Arhivă Știri 2015
Arhivă Știri 2014
Arhivă Știri 2013
Arhivă Știri 2012
Arhivă Știri 2011
Arhivă Știri 2010
Arhivă Știri 2009
Arhivă Știri 2008
Arhivă Știri 2007
Arhivă Știri 2006
Arhivă Știri 2005
Top Toate Știrile
Top Știri Actuale
Știri necitite
Sugerați Știri
eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

ATEI, ATEISM SI ORIGINEA SPECIILOR (II)

[2015-01-22]
Continuam recenzia cartii lui Nick Spencer privind ateismul, originea si evolutia lui, publicata in 2014, si intitulata: Atheists: The Origin of the Species ("Ateii: originea speciilor") In prima parte am dat citeva date istorice privind originea ateismului si ce, de fapt, insemna, inainte de epoca moderna, a fi ateu.

Reactia Bisericii

Dupa cum era de asteptat, la inceput, reactia Bisericii a fost pe masura. Noel Journet, un invatator din Ardennes, Franta, a fost ars pe rug in 1582 pentru ca a negat acuratetea Vechiului Testament, numind Biblia o carte plina de fabule, fantezii, si falsitati. In 1661 Anglia a adoptat o lege impotriva blasfemiei care prevedea pedepse severe pentru cei care, in vorba ori in scris, negau, criticau, or defaimau pe Dumnezeu ori Scriptura. In conformitate cu aceasta lege, in 1697, un tinar de 20 de ani, Thomas Aikenhead, a fost executat pentru blasfemie. Student la Universitatea din Edinburgh, tinarul a fost auzit batjocorind Scriptura, afirmind ca pina in 1800 crestinismul va dispare, si ca e prefarabil sa crezi in Mahomed in loc de Hristos. Tot in vremea aceea autoritatile au inceput sa faca razii prin librarii sa confiste cartile care puneau la indoiala credinta in Dumnezeu. Legislatii au fost deasemenea adoptate pentru a forta moralitatea la oameni. Cetatenii erau constransi prin lege sa mearga la biserica, sa plateasca zeciuiala, si sa se casatoreasca la biserica. Intr-o oarecare masura legile acestea au fost adoptate ca reactie la numarul in crestere al tavernelor, crasmelor si caselor de toleranta (ilegale la acea vreme), cit si al celor care le frecventau. Oamenii pareau mai mult interesati in frecventarea tavernelor decit a bisericilor. In Secolul XVIII au aparut in insulele britanice si asa numitele "hell fire clubs", cluburi in care oamenilor li se ingaduia sa se dea la desfrau. Motto-ul cluburilor era, in engleza, "There's no such thing as good or eveil; but that which do's please or displease; there's no God, Heaven, or Devil". ("Nu exista bine ori rau; doar ceea ce iti place ori displace; nu exista Dumnezeu, cer ori deavol")

Reactia autoritatilor

Britanicii au reactionat la raspindirea decadentei si ateismului formind Societatea Regala (The Royal Society) in 1663. Scopul ei a fost "glorificarea lui Dumnezeu" prin organizarea de cursuri si prelegeri pentru apararea credintei in Dumnezeu. Robert Boyle, un crestin din Oxford, a condus Societatea Regala vreme de multi ani, obiectivul lui fiind apararea credintei in Dumnezeu si explicind ca descoperirile stiintifice de atunci confirmau, nu contraziceau, existenta lui Dumnezeu si a creatiei Lui. Prelegerile Societatii Royale il prezentau pe Dumnezeu ca "guvernatorul moral" al Universului.

In paralel, ateii britanici au demarat si ei o ofensiva, publicind o multime de carti. John Toland numea religia superstitie si miracolele descrise in Noul Testament "fabule". Pentru el religia nu era necesara ori importanta pentru ordinea sociala ori moralitate. Tot pe vremea aceea ateii au lansat ideea ca ratiunea, nu credinta ori religia, poate fi fundamentul armoniei si coeziunii sociale. Tot in veacul XVII Thomas Hobbes, care pe fata se dadea drept credincios si crestin, in Leviatanul lui lansa atacuri critice la adresa acuratetei Bibilei. Iar in 1670 Baruch Spinoza, evreul olandez, a publicat cartea pentru care a ramas cunoscut in istorie, Tractatus Theologico-Politicus. Cartea i-a castigat si titlul de tata al ateismului modern. Ambii, Hobbes si Spinoza, au incercat demolarea autoritatii Scripturii ca fundament al crestinismului. Mai nicio carte din Vechiul Testament nu a ramas necriticata de Spinoza. Profetii, afirma Spinoza, nu au rostit mesaje din partea lui Dumnezeu ci expresii ale imaginatiilor proprii. Miracolele Scripturilor, dupa Spinoza, au fost scrise pentru cei needucati. Miracole nu exista, zicea el, pentru ca ele contravin stiinta si legile naturale.

Pe de alta parte, Spinoza a fost fascinat de Hristos si apostoli pe care i-a desemnat ca exemple pozitive de moralitate. A lansat idea unei religii oficiale cu temple construite din fondurile publice, si notiunea de salvare (mantuire) prin dreptate si compasiune. Noul Testament, in opinia lui, putea constitui bazele unei moralitati autentice dar si a unei "religii private". In alte cuvinte, Spinoza a lansat notiunea "religiei private", o idee mult vanturata si de ateii si secularistii zilelor noastre. Ei nu se impotrivesc religiei, zic ei, dar religia trebuie practicata acasa nu in public. In alte cuvinte, religia nu poate fi exprimata in public ci numai privat. Ideea lui Spinoza a prins. Secularistii promoveaza argumentul acesta peste tot. Un recent exemplu este editorialul lui New York Times din 10 ianuarie care recomanda crestinilor sa-si tina credinta pentru ei si sa o practice intre cei patru pereti ai bisericii. Spatiul public nu are nevoie de religie. [Detalii aici: http://www.nytimes.com/2015/01/11/opinion/sunday/frank-bruni-religious-liberty-bigotry-and-gays.html?_r=1

In Anglia, Isaac Newton a contrabalansat ateismul britanic al veacului XVII publicind, in 1687, Principia, cartea care l-a facut faimos, si al carei teza fundamentala este ca stiinta confirma, nu infirma, existenta lui Dumnezeu, al unui Creator, al unui Autor al Universului. Newton a numit fiinta aceasta divina "a living, intelligent and powerful Beign", adica o "Fiinta vie, inteligenta si puternica". Descendentii intelectuali ai lui Newton au dezvolat, pe baza ideilor lui, notiunea de "intelligent design" care pina in ziua de astazi continua sa fi un contrapunct al ateismului.

Ateismul francez

Tot la acea vreme, anticlericalismul si ateismul a prins radacini puternice in Franta. Aici, Spencer examineaza scrierile ferocilor atei francezi ai Secolelor XVII si XVIII. Louis XIV devenise un rege pios in anii din urma ai vietii si putin tolerant cu ideile ateiste care incepusera sa-i impinzeasca regatul. Carti anticrestine, manuscrise batjocoritoare la adresa lui Dumnezeu si pamflete atee au inceput sa fie introduse ilegal din Olanda, regatul cel mai tolerant al Europei pe vremea aceea. In Secolul XVII Franta inca permitea torturarea si executarea celor vinovati de blasfemie. Chiar si in Secolul XVIII sunt mentionate persoane executate de autoritati pentru asa numitele "crime confesionale". In 1766, de exemplu, Chevalier de la Barre a fost torturat in public pentru ca canta cantari blasfemice.

Printre precursorii ateismului francez Spencer il examineaza pe D'Holbach, cel care a cerut inlocuirea revelatiei cu ratiunea. Interesant pentru vremea lui, D'Holbach a atacat si islamul, pe care a desemnat-o o religie care insela mintile oamenilor mai mult decit crestinismul. Atit de feroce era ateismul lui incit prietenii l-au poreclit "inamicul personal a lui Dumnezeu". Cartea de capatii a lui D'Holbach a fost Christianisme devoile ("Crestinismul desvelit"), o carte foarte populara dar interzisa de autoritati. Autoritatile vanau pe cei care detineau cartea, faceau perchezitii prin librarii sa o confiste, si chiar puneau in inchisoare persoanele care o detineau. D'Holbach insa a fost cunoscut si pentru antisemitismul lui strident. Evreii Vechiului Testament erau priviti de el ca niste fiinte sub-umane, autori de povesti si superstitii, needucati, intoleranti, izolati. Spre deosebire de alti scriitori atei ai vremii lui, D'Holbach afirma ca crestinismul nu poate fi reformat, adica transformat intr-o religie utila societatii, ci trebuia eliminat.

O discutie a ateismului francez nu se poate face fara a vorbi despre Jean Meslier, curiosul preot catolic care, la moartea lui in 1729 a lasat in urma un manuscris care l-a plonjat pe paginile istoriei ateismului. Manuscrisul, cunoscut sub numele de Memoire,pretindea sa prezinte evidente ca toate religiile sunt false si ca inchinarea la Dumnezeu este o iluzie. Spencer il numeste pe Meslier primul ateu original al Europei, prima persoana din Europa despre care se poate spune, cu certitudine, ca era ateu. Spre deosebire de alti contemporani ai lui, insa, Meslier cerea eliminarea clasei preotesti si a bisericilor, o idee acceptata si pusa in aplicare in Franta revolutionara de final de veac, in Rusia Sovietica si in alte tari comuniste, inclusiv Romania, si azi, in China comunista.
Diderot a mers pe urmele lui Meslier, iar dupa el au venit altii. Numarul scriitorilor anticrestini si anti-credinta ai Veacului XVIII a crescut cu rapiditate, devenind to mai greu pentru autoritati sa controleze miscarea ateilor. Cartile lor negau existenta lui Dumnezeu, promovau notiunea ca animalele si fiintele umane proveneau din aceleasi specii marine, prevestind astfel teoria evolutiei cristalizata si explicata de Darwin in Secolul XIX.

Ateismul german

Daca ateismul francez a fost strident, cel german a fost mai domol, asemenea celui britanic. Ca si in Anglia, in Germania ateismul de inceput a fost aplicat persoanelor care traiau o viata depravata. Si astia nu erau putini. In 1685 scriitori germani mentionau tendinta crescinda a oamenilor de rind sa batjocoreasca Scriptura, sa nege existenta Divinitatii ori a deavolului, a iadului, a paradisului, ori a vietii vesnice. In 1696 a fost publicata o carte care denunta imoralitatea germanilor de rind care batjocoreau Scriptura. Dupa 1700 au inceput sa fie scrise carti anticrestine si ateiste. Predilectia ateilor germani a fost negarea divinitatii lui Hristos si a miracolelor descrise in Biblie. Pe la 1700 a inceput sa circule in Germania un manuscris anonim latin numit Symbolium sapientie care numea Biblia o carte scrisa de oameni pentru inselarea altor oameni, nega miracolele narate in Biblie si, curious, respingea necesitatea casatoriei si promova imoralitatea sexuala. Cartea a fost tradusa in germana doar in 1749.

Scrierile anticrestine europene se acumulau de la an la an si de la secol la secol. Era nevoie acum de un moment potrivit pentru a pune in practica ideile antireligioase si atee ale vremii. Prilejul acela a fost Revolutia Franceza din 1789 despre care nadajduim sa scriem curind.

BLASFEMIA LUI NEWSWEEK

In buletinul informativ de marti v-am anuntat ca publicatia americana Newsweek a inceput anul cu blasfemie la adresa crestinilor. A publicat un articol extensiv pe 2 ianuarie care ataca crestinii folosind la adresa lor expresii denigrante si peiorative. Articolul poate fi citit aici: http://www.newsweek.com/2015/01/02/thats-not-what-bible-says-294018.html Crestinii insa au raspuns articolului lui Newsweek prin Profesorul crestin Robert Gagnon intr-un articol foarte interesat si bine documentat publicat saptamina trecuta in First Things. Versiunea abreviata poate fi citita aici: http://www.firstthings.com/web-exclusives/2015/01/what-newsweek-doesnt-get-about-the-bible, iar articolul intreg aici: http://www.robgagnon.net/articles/GagnonNewsweekEichenwaldResponse.htm

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 1220, Ultimul acces: 2024-05-16 07:39:39