Plopii-Slăviteşti :: Mănăstirea Plăviceni

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0.01s...

Biserici

Mănăstirea Plăviceni
Plopii-Slăviteşti

Religie:

Ortodox

Localitate:

Plopii-Slăviteşti

Comună:

Plopii-Slăviteşti

Judeţ:

Teleorman

Cod poştal:

147255

Telefon:

0745... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresa de e-mail:

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

episcopiaalexandriei.ro, www.primariaPlopiiSlavitesti.ro, www.cjTeleorman.ro, tr.prefectura.mai.gov.ro

Hram:

Sf. Arh. Mihail şi Gavril

Stil arhitectonic:

Tradiţional muntenesc

Detalii:

Manastirea Plaviceni, cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Alunisul, este o manastire de calugari cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, important monument arhitectonic din Tara Romaneasca a epocii lui Matei Basarab, astazi aflat in faza de reconstructie.
Manastirea Plaviceni este situata in sudul tarii, in arealul comunei Plopii Slavitesti din judetul Teleorman. Ruinele manastirii sunt situate in lunca inundabila a Oltului pe raza satului Dudu, la aproximativ 33 de kilometri Nord-Vest de Turnu Magurele si 30 de kilometri sud de localitatea Draganesti-Olt.
Pe locul manastirii a fost mai intai o biserica. Se spune ca aceasta biserica a fost ridicata de Doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul, care, urmarita de turci, s-a ascuns intr-un alun mare, astfel a scapat de urmarutori. Pentru ai multumi lui Dumnezeu ca a ocrotit-o a ridicat pe acel loc o biserica, iar trunchiul alunului l-a lasat altar de rugaciune. Mai tarziu, pe acelasi loc, Vornicul Dragomir a ridicat aceasta manastire. De aici si numele de Manastirea Alunis.
Schitul este ctitorit de marele vornic Dragomir de Plaviceni, in timpul domniei lui Matei Basarab, intre anii 1646-1649.
Aflata astazi intr-o avansata stare de ruina, arhitectura initiala se releva numai din resturile bisericii, ale zidurilor de incinta si turnului clopotnita, precum si din datele obtinute in urma sapaturilor arheologice efectuate intre anii 1995-2000.
Biserica "Arhanghelul Mihai" este construita pe un plan treflat, specific arhitecturii manastiresti a epocii cand a fost ctitorita. Impunatoare si bine proportionata, are dimensiunile medii de 20, 5 metri lungime si 6, 5 metri latime in dreptul absidelor laterale.
In pronaos au fost dezgropate trei morminte cu cripta, probabil apartinand ctitorilor. Zidul ce desparte naosul de pronaos este de masiv strapuns de o deschizatura. Pictura murala interioara, aflata si ea intr-o stare deplorabila, inca mai pastreaza portiuni din cea originala, atentia fiind atrasa de fresca votiva care, in urma studierii atente de catre specialisti, surprinde un adevarat album genealogic al familiei ctitorului.
Pe exterior, lacasul de cult, era inconjurat de un brau de caramizi asezate in forma de dinti. Portalul intrarii se remarca printr-un ancadrament ornat cu o superba decoratie litica ce imita sculptura in lemn.
Interesant este ca pridvorul, astazi disparut in intregime, pare a fi contemporan cu biserica fapt neobisnuit pentru arhitectura acelei perioade.
Pastrat fragmentar, zidul de incinta urma un plan hexagonal. Accesul in complex se facea printr-un impozant turn-clopotnita, situat pe mijlocul laturii scurte de sud-vest a incintei. Constructia, pe plan patrat, avea trei nivele, ultimul fiind probabil destinat clopotelor.
Pe latura de vest a incintei, in exterior, se localizeaza ruinele staretiei. Forma constructiei este trapezoidala, avand, pe fatada estica, ce da inspre curtea interioara a manastirii un volum care adaposteste garliciul pivnitei si posibil un foisor caruia ii era alipita scara de acces la nivelul de locuit.
Pivnita era compartimentata in doua nave lungi de stalpi de sustinera. In zona de sud a acesteia se pare ca ar fi existat si o a treia compartimentare cu ziduri pline. Chiliile au fost construite pe zidurile de nord si de sud, aceste din urma avand dimensiuni mai mari.
Frumoasa pisanie, ramasa intacta, arata ca lucrarile de constructie au fost terminate in data de 2 mai 1648 pe mosiile si cu cheltuiala marelui vornic Dragomir Dobromirescul, fiul vestitului Dobromir, mare ban al Craiovei si a sotiei sale Elena, fiica lui Radu, clucerul din Brancoveni, ruda cu voievodul Matei Basarab.
Sapaturile arheologice indica faptul ca lacasul de cult ctitorit de Dragomir vornicul a fost ridicat peste o alta fundatie de biserica probabil de lemn, cu absida altarului nedecrosata, apartinand veacului al XVI-lea.
Intr-unul din mormintele necropolei apartinand acestei prime faze, a fost gasita o moneda de argint, emisa de Maximilian al II-lea , imparatul romano-german, in anul 1573.
La moartea ctitorului, in 1652, in lipsa urmasilor, manastirea este inzestrata cu toate averile acestuia, trecand in ingrijirea rudei sale Radu Cretulescu care avea mosii in zona.
Manastirea este mentionata in numeroase acte ale secolelor XVII, XVIII si in cartografiile din secolul al XIX-lea, aici fiind consemnat ca egumen Eremia Cacavelea, unul din mentorii domnitorului Moldovei, Dimitrie Cantemir.
Lucrari de refacere au fost intreprinse probabil la sfarsitul secolului al XVII sau la inceputul celui urmator, cand au fost adaugate chiliile si anexa situate pe zidul de sud al incintei.
In urma cutremurului din 1802 complexul este probabil daramat in intregime. Ulterior, in 1815 fresca este repictata si sunt executate cateva lucrari de refacere, insa este desfiintata ca manastire caci, intr-un act din 15 ianuarie 1820, apare ca biserica de mir metoh al bisericii Kretzulescu din Bucuresti.
In anul 1926, vizitand zona, istoricul Filitti mentiona ca a gasit "in stare de ruina zidurile inconjuratoare ale manastirii de alta data si bisericii, frumos exemlpar de biserica mare din vremea lui Matei voda, ramasa fara geamuri, complet golita de mobilier, dar plina de moloz in urma recentei prabusiri a turlei principale si gata a primi ploaia de zapada. O priveliste jalnica. "
Din anul 1995 pana in 2000, au loc mai multa campanii de sapaturi arheologice initiate de Muzeul Judetean Teleorman cu scopul de a pune la dispozitia proiectantului informatii privind planimetria constructiilor acum disparute, impreuna cu elementele de arhitectura de detaliu si ansamblu, semnificative pentru evidentierea etapei de construire a monumentului, nivelurile de calcare si relatiile cronologice dintre diferitele constructii ale ansamblului. Cu ocazia acestor campanii au fost intreprinse si lucrari de restaurare si reconsolidare.
In anul 2002 aici se stabilesc cinci calugari in ideea de a reorganiza o viata manahala si a recladi monumentul pentru al reda posteritatii. Manastirea se afla intr-un amplu proces de organizare, cu noua obste de calugari, si are hramul " Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil".
Mănăstirea Plăviceni este un monument reprezentativ pentru arhitectura valahă din secolul al XVII-lea, ea remarcându-se ca un ansamblu impunător şi sobru, aflat în lunca inundabilă a Oltului, în mijlocul unor păduri seculare, la numai 34 km de fosta kaza Turnu. Până în zilele noastre din măreţul monument, ridicat de Dragomir, mare vornic şi jupâniţa sa Elena, a rămas o patetică ruină, lăsată în voia forţelor distructive ale naturii şi oamenilor.
Manastirea Plaviceni (Alunisul) este situata in sudul tarii, in arealul comunei Plopii Slavitesti din judetul Teleorman, la 33 km nord vest de Turnu Magurele si la 30km sud de Draganesti-Olt. Schitul este ctitorit de marele vornic Dragomir de Plaviceni, in timpul domniei lui Matei Basarab, intre anii 1646-1649.

Biserica este pictata in 1815 si se afla intr-o avansata stare de ruina ca si intreg ansamblul ce se compunea din biserica, impunatorul turn clopotnita, casa staretiei, 2 randuri de chilii, zidurile de aparare.
In anul 2002 aici se stabilesc cinci calugari in ideea de a reoganiza o viata monahala si a recladi monumentul pentru al reda posteritatii. Manastirea se afla intr-un amplu proces de organizare, cu noua obste de calugari, si are hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil".

Alte informaţii:

Din ansamblul iniţial constituit dintr-un impunător turn clopotniţă, ziduri de incintă masive, biserică în plan treflat, stăreţie şi construcţii monahale, azi au rămas doar resturi din turn, o parte din incintă şi biserica spoliată de acoperiş. Din anul 1999, Ministerul Culturii a finanţat, pe lângă proiectul de consolidare şi restaurare şi o intervenţie de urgenţă, pentru stoparea distrugerilor.
Obiectivele campaniilor arheologice, începute în 1995, au avut scopul principal de a pune la dispoziţia proiectantului informaţii privind planimetria construcţiilor acum dispărute, împreună cu elemente de arhitectură de detaliu şi ansamblu, semnificative pentru evidenţierea etapei de construire a monumentului, nivelurile de călcare şi relaţiile cronologice dintre diferitele construcţii ale ansamblului.
Cod Fiscal: 14596745 / 23. 04. 2002
Cont lei: RO68RNCB0245036735140001
Cont card lei: RO70RNCB0318036735140001
BCR Alexandria

Nr. vizualizări:

7938

Data ultimei vizualizări:

2026-06-26 10:50:22

Data ultimei actualizări:

2024-12-23 21:26:06

Data încărcării pe sit:

2005-05-01 08:39:06

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea ăn format mărit!

Ruine
Foto: CIMeC

Timp total: 0.03s...

[]:1